După melci. Carte+CD

17 poeme de Ion Barbu rostite în premieră la Radio între 1965-1969 de Victor Rebengiuc, Dinu Ianculescu, Emil Botta, Ludovic Antal, A.E. Baconsky, Romulus Vulpescu, Constantin Codrescu, Dan Nasta
Cu un argument de Leonid Dimov („Studioul de poezie”, 1969)
Cuvânt-înainte de Bogdan Ghiu
Ediţie ilustrată de Tudor Banuş
După melci de Ion Barbu este o premieră absolută a Colecţiei „Biblioteca de Poezie Românească” a Editurii Casa Radio. Această culegere de prime înregistrări radiofonice (1965-1969) din opera lui Ion Barbu este un dublu eveniment: corpus-ul de poeme împrumută vocile unor importante personalităţi culturale româneşti, precum Victor Rebengiuc, Dinu Ianculescu, Emil Botta, Ludovic Antal, A.E. Baconsky, Romulus Vulpescu, Constantin Codrescu, Dan Nasta. În acelaşi timp, volumul de faţă este şi o preţioasă carte de artist: Tudor Banuş a intrat într-un fin dialog, mult visat, cu lirica lui Ion Barbu.
„…Cine n-ar putea fi zguduit de vocea şamanică a lui Emil Botta, în contrast cu calmul intelectual al lui A.E. Baconsky şi, ca încununare a pasionalităţii colocviale a lecturii-interpretare, a lui Romulus Vulpescu, primul editor, să nu uităm, după expierea comunistă, al lui Ion Barbu?
Experienţa sonor-existenţială pe care o prilejuieşte prezentul disc este unică, extrem de intensă, atingând înălţimea a ceea ce am numit drama ontologică a poeziei. Inexpiatul, neîmpăcatul Ion Barbu este recuperat postum de către prieteni poeţi şi actori-poeţi, care îi împrumută (în toată ambiguitatea genitivală a acestui verb) glasul lor şi care abia aşa, delegat, postum, mai mult decât tiparul, îl salvează.
După ce-a fost copilul, poetul este acum, în eternitate, melcul însuşi, cochilia literei din care poezia trebuie retrezită la viaţă. Şi tot prin voce. În ascultarea acestui disc devine, astfel, şi mai sensibilă ideea copilăriei poetului, a poetului-copil. Lecturile, glăsuirile, la propriu, ale lui Victor Rebengiuc, de exemplu, ar trebui să fie alăturate, complementar, manualelor şcolare, pentru că poezia este în primul rând glas, oralitate, matematică „imanentă vorbirii. ” (Bogdan Ghiu, fragment din „Vina şi vocile poeziei. O experienţă pedagogică”, cuvânt-înainte)