Realitatea iluziei

Pagini de proză alese şi citite de autoare. Henriette Yvonne Stahl citeşte la Radio între 1965-1978 pagini alese din romanele sale. Cu o prezentare radiofonică de Nicolae Florescu
„Nu era greu să te apropii de Henriette Yvonne Stahl, cel puţin pentru mine, fascinat de ea încă din perioada adolescenţei, când, deși opera ei nu circula, despre această «mare doamnă a literaturii române» – cum îndrăznesc eu să o numesc – se zvoneau tot felul de lucruri foarte interesante. Întâi că fusese foarte apropiată de Ion Vinea, unul dintre poeţii pe care i-am adorat la acea vârstă – și astăzi, de altfel, cred că este unul dintre cei mai mari poeţi ai literaturii române – ceea ce, pentru mine, reprezenta un punct de atracţie majoră. În al doilea rând, acolo fusese o dramă, ea îl părăsise pe Vinea la un moment dat pentru Petru Dumitriu, un om care nu meritase prin nimic dragostea ei, și la rândul ei avea să fie părăsită de acest mare aventurier al Bijuteriilor de familie, aventurier eu îl numesc prin tot ce e mai detestabil în acest cuvânt. Această dramă ușor acoperită – care amintea parcă ceva din romanele Hortensiei Papadat-Bengescu – punea într-o lumină cu totul aparte și chiar, aș zice eu, «apetisantă», persoana scriitoarei, care ieșea din cadrul lumii cotidiene extrem de dogmatice, de lipsite de aspiraţie spre sensul mare al aventurii spirituale și sufletești, o lume care nu avea asemenea trăiri, care pusese dintr-o dată obrocul asupra sentimentului de iubire. Ieșea din această lume meschină, mizeră, cenușie și se proiecta într-o lume de cu totul altă factură, lumea interbelică, trecută, în care oamenii își trăiau la modul suprem sentimentele.” (Nicolae Florescu, fragment din “Un ceai la Henriette Yvonne Stahl”, mărturie extrasă din emisiunea “Portrete şi evocări literare. Centenar Henriette Yvonne Stahl”, 5 ianuarie 2000, redactor Anca Mateescu)