Din cauzele crizei sufleteşti de azi. Conferinţe la Radio (1933-1943). Carte+CD

Alice Voinescu, Din cauzele crizei sufleteşti de azi. Conferinţe la Radio (1933-1943)
Cuvânt-înainte de Doina Mândru
Cu o prezentare de Alexandru Paleologu (1970)
Postfaţă de Theodor Paleologu
„Prima femeie doctor în filozofie din România, Alice Voinescu rămâne în memoria discipolilor ei nu ca filozof, ci drept excepţionala profesoară de estetică şi istoria dramaturgiei de la Conservator, misiune împlinită între anii 1922 şi 1948, apoi şi drept conferenţiara preţuită de buna societate bucureşteană interbelică, îndrumătoare spirituală la Asociaţia Creştinelor Femei şi mentor al preşedintei sale, domniţa Ileana. […] 
Publicarea conferinţelor susţinute de Alice Voinescu în faţa microfonului între anii 1933 -1943 constituie o valoroasă recuperare a unui efort intelectual şi larg pedagogic datorat uneia dintre cele mai luminate minţi ale României din prima jumătate a veacului XX. În aceeaşi măsură, conferinţele susţinute de Alice Voinescu, alături de acelea ale lui Nicolae Iorga, Tudor Vianu şi alţii, demonstrează înaltul nivel intelectual al emisiunilor Radioului, asumarea clară a misiunii de ridicare a maselor la cultură prin implicarea directă a celor mai autorizate voci ale timpului şi nu prin vulgarizarea facilă a ideilor şi subiectelor importante. Rubricile şi tematica emisiunilor, „Universitatea radio”, „Ora femeii”, „Ora tineretului”, „Viaţa culturală străină”, conturează clar un efort susţinut de împlinire a misiunii de informare culturală, de educare, în final de modelare a unor conştiinţe şi caractere. Este o misiune paideică atât de clar asumată şi urmărită constant de Alice Voinescu prin toate conferinţele şi cursurile sale. Alice Voinescu nu expune niciodată sec şi doctoral tema intervenţiei sale, fie aceasta literară, ori estetică sau socială, ci, prin chiar stilistica discursului, dă glas unei gândiri originale şi nuanţate, hrănită de o mare cultură care, adresându-se celei mai simple mame, reuşeşte să o implice şi să o aducă la conştientizarea unui adevăr imediat sau a unui principiu universal.
Cititorul de azi al conferinţelor va fi surprins nu doar de promptitudinea şi luciditatea cu care autoarea răspunde problemelor de fond ale epocii, dar şi de actualitatea lor, putând aprecia clarviziunea autoarei în identificarea exactă a consecinţelor acelor realităţi în planul moral, cel care durează şi contează, în viziunea Alicei Voinescu.” 
(Doina Mândru, fragmente din „O încercare de terapeutică sufletească la Radio”, cuvânt-înainte)
„Alice Voinescu, care trăia printre cărţi şi în sfera înaltă a gândurilor, nu era deloc unul din acele specimene monstruoase şi triste de bas bleu de femei savante şi preţioase ridicole. Ea avea şi la maturitate, şi la bătrâneţe, farmecul unei domnişoare dintr-un tablou de Reinhold sau de Gainsborough. Niciodată nimic pedant la ea, nimic pretenţios, chiar când vorbea de Kant sau de Platon. Era totdeauna convinsă că poate la rândul ei învăţa ceva şi de la un tânăr, şi de la un om simplu, şi avea o nesfârşită putere de a se mira, de a se indigna, de a compătimi, de a admira.” 
(Alexandru Paleologu, fragment din „Medalion Alice Voinescu”, 1970)